…pentru ca maine am examenul final de care am aflat abia luni. Bineinteles ca n-am avut initial chef, ca ma complaceam in situatia de fie ce-o fi si ca cu chiu cu vai am reusit sa ma mobilizez prima oara dupa multa vreme in care nu m-am recunoscut. Nu m-am recunoscut pentru ca de ceva vreme tot lalai. Tot ce incerc se dovedeste in final un fiasco pentru ca abandonez respectivu’ lucru imediat dupa ce-am inceput. Da’ in noaptea asta e diferit. Pentru ca am starea aia asa de familiara pe care am ajuns sa o iubesc, stare care nu e asa placuta da’ pe care o cunosc de multa vreme si imi aduce aminte de mine. Starea = un fel de oboseala amestecata cu cofeina si concentrare care se materializeaza apoi in reusita. In noaptea asta mi-am facut iar bula aia imensa care seamana izbitor de tare cu aia din reclama danone in care m-am baricadat, luand cu mine doar cursurile pe care tre’ sa le dau gata.

La un moment dat incepuse sa-mi zburde mintea aiurea, ma podideau amintiri placute si toata atmosfera imi aducea aminte de acasa. Stiu de mult ca am obiceiul sa ma leg sufleteste de locuri si obiecte care imi amintesc de clipe frumoase. M-am uitat in camera de camin in care stau si mi s-a parut ca seamana izbitor cu decorul de pe scena la inceputul unei piese de teatru cand inca n-au intrat actorii in scena si tot ansamblu’ ala nu iti sugereaza nimic, nu-ti aminteste de nimic si pare mult prea gol. Si poate ca e rece doar pentru ca n-am vrut eu sa fie calda sau pentru ca de trei luni de cand stau aici nu s-a intamplat nimic care sa ma fi impresionat atat de tare. Inca privesc totul ca pe o schimbare despre care nu stiu inca daca e buna sau rea. Da’ ma bucur pentru faptul ca modificarea coordonatelor spatiale nu m-a schimbat pe mine (mi-era putin teama, da’ se pare ca sunt mai puternica decat decorul). Starea asta m-a convins. Sunt tot eu si-mi place de mine . Ha! Se anunta calm la orizont.

Hai sa ne plimbam! Sa ne pierdem asa prin lume fara nicio grija. Sa mergem si sa povestim pana nu ne mai simtim picioarele. Sa ne oprim intr-o seara pe un drum acoperit de praf atat de fin incat ti-ai face papuci de casa din el, langa un lan cu iarba proaspat cosita, sa ne asezam pe spate, sa ascultam greierii si sa numaram stele. Ei! Cat pot fi de multe?! Sa adormim pe nesimtite si sa ne treazeasca un dus rece de roua. Sa mancam nuci si struguri gasite pe un deal, intr-o vie parasita si sa bem apa dintr-o fantana cu ciutura. Sa ne facem palarii din frunze imense de busture si evantaie din crengute de stejar. Sa privim apusul de pe-o strada cu case galbene cu garduri din fier forjat, negru. Sa ne fascineze ramele ferestrelor, dar sa n-avem habar de arhitectura. Sa ne prinda furtuna si sa ne adapostim intr-o biserica veche pictata in culori despre care nici nu stiai ca poti sa le distingi. Sa bem o cafea amara si sa mancam fursecuri intr-o cafenea pe colt. Catre pranz ne-am putea intoarce acasa sa mancam supa cu galuste.

De cand cu admiterea tot glumesc c-o sa stau in gara in timpu’ facultatii. Nu stiu daca prind loc la camin desi tot sper. Probabil ca asta-i si motivu’ pentru care n-am cautat ceva cu chirie.

De o luna si tot gugaluiesc periodic sa vad daca s-a mai afisat cate ceva. La secretariat n-am sunat pentru ca secretara mi s-a parut destul de acra cand m-am inmatriculat. In schimb, a tot incercat kiddo sa sune si nu i-a raspuns nimeni.

Aseara, vazand ca s-a afisat repartizatea la Energetica, am cautat si pe site-ul etti. Ce-am aflat de-acolo? Sunt 1498 de locuri in caminele Leu A (996) + C (262) + Caminul P3 (240). Nu se spune nimic despre o repartizare a locurilor pe ani sau sectii. Cica se afiseaza dupa 25 septembrie. Veri nais indid. Pana atunci se cam ingroasa gluma. Nu stiu nici daca sa merg sa-mi caut cazare, nici daca am loc asigurat la camin.

Azi am sunat la secretariat. Mi s-a zis ce stiam deja. Ca rezultatele se afiseaza in septembrie. Am intrebat cate locuri sunt repartizate pentru anul I. Mi s-a raspuns ca nu se stie si mi s-a inchis telefonu’. Zdrang!

Ce nu inteleg eu: cum de nu se stie nimic din moment ce rezultatele finale cu inmatriculatii au fost publicate de acum o luna? Ce diferenta mai pot face 13 persoane care ar putea ocupa locurile vacante in sesiunea a doua?

Cu alte cuvinte, sunt fericita posesoare a una bucata permis de conducere, categoria B. Dupa ce-am dormit doar o ora si jumatate in noaptea precedenta si-am refuzat categoric sa invat contraventiile, m-am prezentat la examen. 24/26 la sala, doua intrebari din contraventii, so figure it out.

La proba de concucere vine partea mai interesanta. Din cate intelesesem, era destul de greu sa fiu admisa fara sa ofer “mici atentii”. Spre norocu’ meu l-am avut ca examinator pe un nene care nu primea mita. Dupa dezbateri cu instructoru’ am decis sa risc, si bine am facut.

Proba a constat in urcarea unui delusor+ pornire din rampa, mers cu spatele si oprire (nu parcare). Rezultatul: admis.

Trecu vremea si ajunse si coltisoru’ meu sa interactioneze cu alte coltisoare. Mademoiselle Cezara ma intreba mai ieri-alaltaieri cam ce melodii m-ar interesa pe mine la orice ora. Stau eu si ma gandesc, zapez prin winamp si gasesc intr-un final cateva:

1. Firstly, o melodie care e deseori in heavy rotation la mine-n cap’sor si pe-al carei videoclip nu-mi prea trecuse prin fata ochilor pana acum:

David Gray – This Year’s Love

2. Hmm, nu stiu daca imi place mai mult filmul sau melodia

Sting – Until…

3. Melodie de alungat nori

Daniel Powter – Bad Day

Bonus track:

Leonard Cohen – Dance Me to the End of Love

Sinapso si Violeta, voua ce cantecele va gaghila in mod placut urechile?

Ieri m-am rasfatat! Am chiulit pana si de la meditatia la fizica pentru un lucru extrem de nobil: o pizza excelenta cu blat subtire si crocant pe margine servita, dupa cum a tinut sa precizeze tipa care ne-a adus-o, cu sos de rosii amestecat cu tot felu’ de mirodenii, nu cu ketchup. Mai fusesem in Murphy’s Pub o singura data si mi-a placut, desi nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Atunci n-am mancat pizza, am baut o cola, si cum cola are acelasi gust in toata Craiova, papilele mele gustative n-au fost impresionate. Eh, da’ nu numai pizza m-a dat pe spate, ci oldiesurile romanesti cantate live la chitara. Chiar nu mai vazusem asa ceva in oras. Cand au inceput sa cante bucata din “Mugur de fluier” chiar la fluier deja ii slaveam.

Heh, si ce sa vezi, la un moment dat vine patronul sa ne dea martisoare, patron care e admin de retea la noi in liceu. Stiam eu ca tipii astia care se pricep la calculatoare au gusturi bune.