Hai sa ne plimbam! Sa ne pierdem asa prin lume fara nicio grija. Sa mergem si sa povestim pana nu ne mai simtim picioarele. Sa ne oprim intr-o seara pe un drum acoperit de praf atat de fin incat ti-ai face papuci de casa din el, langa un lan cu iarba proaspat cosita, sa ne asezam pe spate, sa ascultam greierii si sa numaram stele. Ei! Cat pot fi de multe?! Sa adormim pe nesimtite si sa ne treazeasca un dus rece de roua. Sa mancam nuci si struguri gasite pe un deal, intr-o vie parasita si sa bem apa dintr-o fantana cu ciutura. Sa ne facem palarii din frunze imense de busture si evantaie din crengute de stejar. Sa privim apusul de pe-o strada cu case galbene cu garduri din fier forjat, negru. Sa ne fascineze ramele ferestrelor, dar sa n-avem habar de arhitectura. Sa ne prinda furtuna si sa ne adapostim intr-o biserica veche pictata in culori despre care nici nu stiai ca poti sa le distingi. Sa bem o cafea amara si sa mancam fursecuri intr-o cafenea pe colt. Catre pranz ne-am putea intoarce acasa sa mancam supa cu galuste.